PORUMBESCU- povestea baladei unei mari iubiri     

.

Povestea baladei pare la prima vedere una simplă. Un compozitor îndrăgostit se izolează într-un sat șapte zile și compune o piesă a căror acorduri sunt izvorâte din suferința cauzată de o iubire neîmplinită.

Ciprian Porumbescu participa, de câte ori avea ocazia, la horile satului. Aici, avea să o cunoască pe Berta Golan, prietenă cu sora lui, Marioara. Frumoasa Berta avea să trezească în sufletul compozitorului o dragoste pură. Cei doi se iubesc pe ascuns, se văd de câte ori pot fără ca familia tinerei să știe.

Tatăl ei, pastor evanghelic, era împotriva acestei relații din considerente religioase și a făcut tot ce a putut să îi despartă, reușind în cele din urmă. Tânăra este trimisă în Anglia în speranța că trecerea timpului și distanța vor putea risipi sentimentele. Tânărul Porumbescu se izolează la Stupca, satul său de reședință, și compune această baladă fără egal.

Se spune că, în ultimele luni de viață, cânta balada cu ferestrele larg deschise, iar trecătorii rămâneau înmărmuriți, uitând să plece din fața casei. Tuberculoza, boala necruțătoare care-l măcina de ani întregi, nu l-a iertat și în 1883 moare în brațele surorii sale Marioara, cu gândul la cele două mari iubiri: vioara și Berta.

Aceasta din urmă află de dispariția iubitului de la Mărioara și îi trimite acestuia o coroniță de flori de nu-mă-uita așa cum avea să facă, câțiva ani mai târziu și Veronica Micle la dispariția prea iubitului ei Emin.

Într-una din scrisorile trimise Mărioarei, Berta își reproșa că nu-i fusese alături lui Ciprian în ultimele momente.

„Greu de suportat nenorocirea aceasta, mi-a nimicit tot ce am sperat și am dorit în viață. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc”, îi scrie Berta Mărioarei.

sursa – Tinas. ro

Adhara Maite Pérez Sánchez – Mexic

.

.

Ea este Adhara Maite Pérez Sánchez, o minune de 11 ani din Mexic cu un IQ (162) care îl depășește pe cel al lui Stephen Hawking și Albert Einstein.

Este absolventă cu diplomă în Ingineria Sistemelor, iar în prezent studiază Ingineria Industrială. În ciuda vârstei fragede, realizările ei academice remarcabile au câștigat recunoaștere, inclusiv din partea Senatul Republicii în 2021 și a fost numită una dintre cele mai influente 100 de femei din Mexic.

 A absolvit școala elementară la vârsta de 5 ani, școala gimnazială la vârsta de 6 ani și liceul la vârsta de 8 ani.

Alimentată de o pasiune profundă pentru astronomie și undele gravitaționale, Adhara urmează în mod activ cursuri în aceste subiecte la Universitatea Națională Autonomă din Mexic. Visul ei suprem este să devină prima femeie astronaut din Mexic, și a început studierea astrofizicii ca următorul ei pas spre a deveni astronaut la Administrația Națională de Aeronautică și Spațiu (NASA).

Adhara se inspiră din renumitul fizician Stephen Hawking, a cărui activitate i-a aprins fascinația pentru găurile negre, planete și enigmele universului. În ciuda faptului că a fost diagnosticată cu sindromul Asperger, o afecțiune din spectrul autismului, determinarea Adharei rămâne nestingherită în timp ce își urmărește obiectivele și își urmează pasiunile.

Adhara este un exemplu strălucitor a ceea ce pot realiza oamenii tineri, indiferent de vârstă sau de origine.

Sursa: Historic Vids

Tatei, cu drag!

1

Nu demult m-am întâlnit cu tata. Nu mai era om, era un suflet cu trăsături umane.

E drept? Îl întreb. E verdeață și nu e durere și nici întristare?

Cântă îngerii din harpe cățărați pe nourași pufoși?

2

Am citit o carte. Apeirogon, scrisă de un autor deștept și documentat.

Spunea că Lazăr a fost înviat de Iisus la 4 zile după moarte. După Înălțarea Mântuitorului, Lazăr a mai trăit 30 de ani.

Credeți că în această perioadă, printre cei puțini, flămânzi, prăfuiți și neinstruiți nu s-a găsit unul să îl întrebe: măi, Lazăre, cum a fost în cele 4 zile cât ai fost mort?

Au fost, și încă mulți.

Lazăr tăcea, apleca capul și împingea roaba mai departe.

3

Dar e drept că Petrea stă cu cheile la brâu la poarta raiului? Ai văzut mulți sfinți pe acolo? Pe Iisus l-ai întălnit? De Dumnezeu ce zice lumea de dincolo?

Tata tace, lasă capul în pământ și împinge moartea mai departe.

4

Degeaba taci și tăvălești moartea, știu tot. Știu de la înțelepții Tibetului preistoric, știu de la budiști, de la creștini și musulmani, știu de la persoanele resuscitate care au fost considerate moarte, din experiențele oamenilor care au avut accidente, răni grave sau boli, știu de la Platon și de la persoanele care au murit între timp, dar au apucat să le povestească altor oameni ultimele experiențe.

Știu de la mine tată. Știu pentru că am trăit în apropierea morții ca și cei de mai sus. Știu despre tunel, despre chipul de lumină și filmul vieții derulat în fața lui, despre apropiații care te așteaptă, despre dragostea de neimaginat de dincolo. Știu.

Și mai știu un lucru. Că există judecata de apoi.

Dar ce este cel mai important, înaintea ei, există judecata de fiecare zi.

Mi-e dor de tine, dar să ne vedem cât mai târziu că apoi vreme de poveste este destulă.

Scrisoarea boierului Neacșu Lupu din Câmpulung către judele Brașovului Hans Benkner

Scrisoarea a fost redactată în iunie 1521 la Câmpulung-Muscel.

Iată conținutul transcris al scrisorii: 

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B(o)gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog(o) zdravie ot Nécșul ot Dlugopole.

(Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes Benkner din Brașov, multă sănătate de la Neacșul din Câmpulung).

I pak (și iarăși / de asemenea) dau știre domnietale za (despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul (se referă la Sultanul Soliman Magnificul) au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să știi domniia-ta că au venit un om de la Nicopoe (Nicopole) de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lui că au trecut ceale corăbii ce știi și domniia-ta pre Dunăre în sus.

I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de oamini să fie în ajutor în corăbii.

I pak să știi cumu se-au prins nește meșteri den Țarigrad (Istanbul) cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.

I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i (unde-i) va fi voia pren Țeara Rumânească, iară el să treacă.

I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (Neagoe Basarab) de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de domniele voastre.

I pak spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți și domniele vostre să vă păziți cum știți mai bine.

I B(og)i te ves(e)lit, Aminu.

(Și Dumnezeu să te slăvească, Amin)”

Scrisoarea a fost descoperită de Friedrich Stenner în arhivele Primăriei din Brașov în anul 1894, fiind păstrată astăzi la Arhivele Naționale ale României.

CEHOV, cel necunoscut

A trăit doar patruzeci și patru de ani, jumătate din viaţă a fost bolnav de tuberculoză, boală care l-a măcinat și l-a omorât. A lăsat o moștenire literară genială iar între timp:

• a construit din banii lui patru școli, o clopotniţă, o staţie de pompieri, un drum pentru ţăranii din satul Lopasnya.

• i-a pus lui Petru I un monument în orașul său natal Taganrog, lucrarea a fost executată în Franţa și adusă în Rusia prin portul Marsiliei

• a fondat o bibliotecă publică, a donat peste două mii de cărţi și timp de paisprezece ani a trimis cu regularitate titluri noi.

• în timp ce locuia la Melihovo, an de an, medic fiind, primea peste două mii de bolnavi în fiecare vară. Fiecărui bolnav îi asigura tratamentul gratuit.

• în calitate de medic, fără asistenţi sau personal auxiliar, a deservit 25 de sate timp de mai mulţi ani.

• de bună voie s-a dus pe insula Sahalin și singur a făcut recensământul populaţiei, a publicat cartea „Insula Sahalin” o monografie a vieții oamenilor de pe insulă demonstrând cu argumente statistice dezastrul la care erau condamnaţi locuitorii de către guvernarea ţaristă.

• a ajutat peste cinci mii de oameni cu bani. Corespondenţa lui personală conţine scrisorile de mulţumire a acestor oameni.

• în satul devastat de secetă, Melihovo, a sădit șapte sute de vișini, iar câmpurile abandonate le-a plantat cu brazi, pini, și molizi. In Crimeea, cea arsă de secetă, a sădit chiparoși, duzi, liliac și… vișini.

• una din ultimele însemnări din jurnalul său: Atunci când regele Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu a comis o mare greșeală.

(text preluat integral – cu mulțumiri de la Camelia Lungu, administratorul grupului Mihai Eminescu)

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

COPILUL MINUNAT DE LA LIDL